ALTE MARTURII DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA PDF

Cand simti izvorul acela de iubire care curge printre lucruri si printre oameni si care-ti da atata maretie faptului ca esti om, nu poti sa primesti lucrul asta decat cu lacrimi, decat plangand. Asa se explica de ce toata lumea plangea. Bine ca am dat peste tine. Du-te, fa-ti bagajul. Deseara plecam la Sambata. Eu am facut ochii mari si am spus: — Cum la Sambata?

Author:Zolokazahn Akitilar
Country:Somalia
Language:English (Spanish)
Genre:History
Published (Last):16 June 2017
Pages:452
PDF File Size:20.77 Mb
ePub File Size:11.74 Mb
ISBN:574-5-91206-116-6
Downloads:5429
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Aranos



Cand simti izvorul acela de iubire care curge printre lucruri si printre oameni si care-ti da atata maretie faptului ca esti om, nu poti sa primesti lucrul asta decat cu lacrimi, decat plangand. Asa se explica de ce toata lumea plangea. Bine ca am dat peste tine. Du-te, fa-ti bagajul. Deseara plecam la Sambata. Eu am facut ochii mari si am spus: — Cum la Sambata? Zice: — Da, te duc la Parintele Arsenie. N-ai spus ca vrei un duhovnic? Eu ii spusesem ca sunt in cautare de duhovnic la care sa am eu curajul.

Neconditionat plec! El e Parintele care ma va salva Era totusi inca dupa razboi. Era la inceputul anului , in luna februarie. Am mers toata noaptea. In Brasov am picotit amandoua pe o masa schioapa intr-o sala de asteptare plina de fum si in frig. De la Sambata de Jos la Sambata de Sus este o distanta destul de buna; n-am gasit nici o caruta, nici macar pe cineva cu care sa ne insotim Eram noi doua in plina iarna, cu troiene pana la brau.

Zorica a spus: — Mergem pe jos, nu ne intoarcem inapoi. Zic: — Nu ne intoarcem. Sunt de acord. Merg cu tine. Dar ma gandeam cum o sa inoate ea prin zapezile alea… Nu va pot spune cum mergea… Zbura…!

Dragostea ei pentru Sambata, pentru Parintele, i-a dat niste puteri uriase. Mergea mult mai bine decat mine, care eram valida [Zorica avea o invaliditate]. Ea mergea inainte si eu in urma, ca ea cunostea drumul. Nu era decat o poteca facuta de oamenii care mersesera si ei probabil la Sambata, desi, cand am ajuns noi, nu era tipenie de om, nu era lume straina. Am ajuns acolo. Zorica a zburat la parinti.

M-a lasat la arhondaric, am intrat in bucatarie, m-a predat maicii care gatea acolo pentru parinti. Maica a spus: — Zorica s-a dus la Parintele. Acum ei stau mult de vorba. Hai, pana atunci, sa-ti dau un lighean si apa sa te speli…. Trenurile inca erau cu carbuni, nu era electrificata zona respectiva si aratam cum aratam. M-am spalat si i-am multumit. Imi pieptanam parul, aveam codite. Ea imi spune: — Sa-ti pui ceva pe cap. Nu e bine sa fii cu capul descoperit in fata Parintelui.

Eu brusc am inceput sa plang. Am zis: — Multumesc ca m-ati invatat. Aveam un fular pe care puteam sa mi-l pun pe cap. Plangeam, plangeam asa in nestire, nici eu nu stiam de ce plangeam. Nu eram suparata ca Zorica a plecat la Parintele, ii intelegeam foarte bine nerabdarea.

Ati stat de vorba cu el? Nici nu-l cunosc. Nu stiu cum arata. Mie mi s-a parut foarte…Va dati seama, venind de afara, limbajul asta era foarte straniu pentru mine. Eu m-am gandit: o fi asa, n-o fi asa? Mi s-a parut ciudat. Zorica avea o chilie a ei acolo. Era o chilie mai retrasa si rezervata pentru femei, iar Zorica avea intaietate acolo. Am intrat in chilie. Zorica a spus sa o asteptati aici. Eu am zis ca o astept, cum sa nu o astept… Eram cu paltonul asa, pe umeri, si m-am dus in fata geamului, am admirat peisajul… Nu va pot spune cum era… Lumea care a fost pe acolo atunci, pe vremea Parintelui, stie ca ce spun eu nu e exagerare.

Era iarna, bineinteles. Ninsese recent si totul era alb, alb imaculat. Nimic nu era atins de om. Muntii incarcati de zapada… Ei sunt putin inclinati unul spre celalalt. Parintele taiase un copac care se uscase si inauntrul lui a sapat o candela enorma, nu stiu cum sa-i spun. In trunchiul asta scobit, in interior, era un maldare de taciuni, de mangan, de carbune pe care ardeau rasini de brad, smirna si tamaie.

Era o zi linistita, fara vant, iar fumul se ridica subtire, albastru, sus, sus, sus pana cand se pierdea in vastitatea cerului. Era un aer de duhovnicie, de sfintenie cum nu pot sa va spun. M-am pornit si mai tare pe plans. Admiram peisajul si-mi vedeam de plans. Un cer infinit ma privea cu doi ochi de om La un moment dat, am auzit langa mine o voce nespus de calda si de placuta.

O voce foarte blanda, cu un accent ardelenesc: — No, ce s-o intamplat? Eu m-am intors brusc si m-am speriat atat de tare ca era sa cad pe spate. Dar Parintele cred ca a prevazut ca uluirea mea va fi puternica, pentru ca m-a si sustinut, asa, cu mana de spate si m-a redresat.

Nu asa ai vrut sa ma cunosti? Nu sunt acela? Esti bine primita. De ce te sperii? Eu, practic, nu m-am speriat, dar am fost uluita. In momentul cand m-am inors, am vazut o silueta foarte inalta — Parintele era inalt, avea o statura inalta, un chip extraordinar de frumos, o frumusete care-ti vorbea despre sfintenie, nu o frumusete din asta, ca s-o admiri cu ochi de laic, de mirean.

Dar ochii lui — o imensitate de albastru — , am avut impresia ca un cer infinit ma priveste cu doi ochi omenesti. Privirea Parintelui avea continuitate cumva in spate, era ca ceva fara limita, iti sugera infinitul.

Infinitul albastru te privea cu doi ochi de om. Oare voi avea eu putere sa-i spun unui astfel de om un pacat din asta asa urat si cu lucruri destul de josnice?

Deci trebuie sa ai in minte lucrul asta si sa ai curaj! Vei veni la masa si vom mai sta de vorba. A venit imediat Zorica… A spus: — A, ati si gasit-o? Alergam ca sa v-o aduc, sa v-o prezint. Zorica mi-a spus atunci: — Tu sa nu gandesti nimic rau — am uitat sa te previn dinainte — ca ti se intampla ceva. Doamne fereste, nu vreau sa te am pe constiinta. Te-am avertizat.

Eu, cum eram asezata, asa pe pat, am zis: — Ce rau poate sa mi se intample? Gandurile zboara, nu poti sa le controlezi. Poate sa-mi vina un gand rau. Ce-o sa mi se intample? Ce poate sa mi se intample? Gandu-i gand. Vine, se duce…. Zorica mi-a spus: — Eu ti-am atras atentia! Atunci am zis: — In locul asta se intampla lucruri ciudate pentru un om obisnuit, pentru un om de rand. Trebuie intr-adevar sa fiu atenta. La cina, am avut aceeasi senzatie de intimidare.

Cum am sa pot eu sa spun ce am de spus unui om care are ochi infiniti, care te priveste cu infinitul? Parintele vorbea cu Zorica, discutau treburi de-ale lor cu privire la Filocalie. Ia curaj de aici, ca de-aia ai venit. Lasa Vavilonul care se inhoalba la voi. Lasa Vavilonul si vino si ia aici o gura de aer duhovnicesc. Ai sa vii in Saptamana Patimilor, o sa stam de vorba si o sa rupem zapisul.

GONZALEZ DE CARDEDAL PDF

Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop

Cele de fata, certificate si de clerici care sunt urmasi duhovnicesti ai parintelui Arsenie, reprezinta marturii autentice si, in orice caz, avertismente si sfaturi de folos. L-am intrebat pe Parintele daca voi muri si eu. Atunci, sfintia sa s-a asezat catre Rasarit, cu mainile impreunate, ca si cand s-ar fi rugat nu cum fac preotii, cu mainile in sus. A stat asa, cu fata catre cer, vreo 15 minute. Biliboaca Matei, Savastreni Un cumnat, Ovidiu, a fost inchis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasa a granitei.

BOTEX DC-2448 PDF

Alte marturii despre Parintele Arsenie Boca

Alte marturii deosebite despre Parintele Arsenie Boca Cum se naste o legenda Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul. In fata unei porti mari, din lemn, e adunat un grup de femei.

Related Articles