MIRCEA ELIADE LA TIGANCI PDF

Despre autor: Mircea Eliade s-a impus ca o personalitate enciclopedica eseist, romancier, specialist in istoria religiilor si a avut modele pe Dimitrie Cantemir, B. Haseu, ori Nicolae Iorga. Definirea speciei: Deoarece este o specie epica de intindere medie, cu un singur plan narativ: acela al profesorului de pian, Gagrilescu, prototip al insului obscure si ratat in plan profesional si sentimental care are revelatia sacrului prin patrunderea intr-un alt spatiu decat cel real. Din insemnarile autorului reiese ca intentia lui a fost relevarea a doua lumi paralele existente in universal cotidian. Mircea Eliade disociaza timpul istoric, durative, de timpul mitic, de a fi reiterate si recuperate spiritual.

Author:Gardasho Tojanos
Country:Iceland
Language:English (Spanish)
Genre:Personal Growth
Published (Last):28 April 2005
Pages:320
PDF File Size:4.6 Mb
ePub File Size:10.94 Mb
ISBN:999-6-57421-337-3
Downloads:81021
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Nikojind



Traversand grabit coridorul isi spuse: "Esti un om cu noroc, Gavrilescule! Dupa ce se aseza, isi scoase batista si-si sterse indelung fruntea si obrajii. Apoi infasura batista pe sub guler, in jurul gatului, isi incepu sa-si faca vant cu palaria de paie. Batranul din fata lui il privise tot timpul concentrat parca s-ar fi trudit sa-si aduca aminte unde il mai vazuse. Pe genunchi tinea cu mare grija o cutie de tabla. Nu s-au mai pomenit asa calduri din !

Dar cand este omul cult, le suporta mai usor pe toate. Colonelul Lawrence, bunaoara. Stiti ceva de Colonelul Lawrence? Nici eu nu prea stiu mare lucru.

Daca s-ar fi urcat in tramvaiul asta, l-as fi intrebat. Imi place sa intru in vorba cu oameni culti. Tinerii acestia, domnul meu, erau desigur, studenti. Studenti eminenti. Asteptam cu ei in statie si i-am ascultat. Vorbeau despre un anume Colonel Lawrence si de aventurile lui in Arabia.

Si ce memorie! Recitau pe dinafara pagini intregi din cartea Colonelului. Era o fraza care mi-a placut, o fraza foarte frumoasa, despre arsita care l-a intampinat pe el, pe Colonel, undeva in Arabia, si care l-a lovit in crestet, l-a lovit ca o sabie. Pacat ca nu pot sa mi-o aduc aminte, cuvant cu cuvant.

Arsita aceea teribila a Arabiei l-ai lovit cu o sabie. L-a lovit in crestet ca o sabie, amutindu-l. Taxatorul il ascultase zambind, apoi ii intinse biletul. Gavrilescu isi puse palaria pe cap si incepu sa se caute in buzunare.

Niciodata nu stiu unde il pun. Avem timp. Ca n-am ajuns inca la tiganci. Si intorcandu-se spre batran, ii facu semn cu ochiul. Batranul rosi si stranse, nervos, cu amandoua mainile, cutia de tabla. Gavrilescu intinse o bancnota si taxatorul incepu sa numere maruntisul zambind. E nepermis! E drept, pare o casa frumoasa, si ce gradina! Ce gradina! Uitati-va ca incepe sa se zareasca, adauga el aplecandu-se putin ca sa vada mai bine.

Cativa barbati apropiara ca din intamplare fruntile de ferestre. Ar trebui interzis. Am auzit ca nucul incepe sa dea umbra abia dupa treizeci-patruzeci de ani. O fi adevarat? Dar batranul se prefacu ca nu aude. Gavrilescu se intoarse catre unul din vecini care privise ingandurat pe fereastra. De aceea e atata umbra. Pe o arsita ca asta, e o placere.

Ferice pe ei. Sunt tiganci. Umblu cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana. Si va dau cuvantul meu de onoare, nu s-a intamplat o singura data sa nu aud vorbindu-se de ele, de tiganci. Le cunoaste cineva? Ma intreb: de unde au venit? Cand am venit eu intai si intai in Bucuresti, tigancile astea erau tot aici.

Dar gradina era mult mai mare. Nu se cladise inca liceul. Pentru pacatele mele, sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist. Sunteti d-l Gavrilescu, profesor de pian. Am o nepotica si i-ati dat lectii acum cinci-sase ani. Ma tot intrebam de unde mi-e cunoscuta figura dumneavoastra. Dau lectii de pian, umblu mult cu tramvaiul. Primavara cand nu e prea cald si adie vantul, e o placere.

Stai la o fereastra ca asta si din fuga tramvaiului vezi tot gradini inflorite. Cum va spuneam, pe linia asta umblu de trei ori pe saptamana. Si aud mereu vorbindu-se de tiganci. De multe ori miam pus intrebarea: Gavrilescule, mi-am spus, sa presupunem ca sunt tiganci, ma rog, de unde au ele atatia bani?

O casa ca asta, un adevarat palat, cu gradini, cu nuci batrani, asta reprezinta milioane. Judecand dupa cat castig eu, o suta de lei lectia, ar trebui zece mii de lectii sa faca un milion. Dar vedeti ca lucrurile nu sunt atat de simple. Sa presupunem ca as avea 20 de ore pe saptamana tot mi-ar trebui de saptamani, adica aproape zece ani, si mi-ar trebui 20 de eleve cu 20 de piane. Dar problema vacantelor de vara, cand imi raman doar doua-trei eleve?

Dar vacantele de craciun si de pasti? Toate orele astea pierdute sunt pierdute si pentru milion. Asa ca n-ar fi vorba de de saptamani cu 20 de ore, isi 20 de eleve cu 20 de piane pe saptamana, ci mult mai mult, mult mai mult!

In zilele noastre nu se mai invata la pian. Simteam ca-mi lipseste ceva si nu-mi dadeam seama ce. Am uitat servieta cu partituri. M-am luat de vorba cu madame Voitinovici, matusa Otiliei, si-am uitat servieta.

Ce ghinion! Pe arsita asta, ia-o, Gavrilescule, inapoi cu tramvaiul pana in strada Preoteselor. Privi deznadajduit in jurul lui, parca ar fi asteptat sa-l opreasca cineva. Apoi iesi repede pe platforma, chiar in clipa cand se oprea tramvaiul. Coborand, Gavrilescu regasi arsita si mirosul de asfalt topit. Traversa cu greutate strada ca sa astepte tramvaiul spre directia opusa. Gavrilescule, sopti, atentie! Te ramolesti, iti pierzi memoria. Repet: atentie!

La 49 de ani barbatul este in floarea varstei. Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca, in plin soare. Isi scoase batista si incepu sa se stearga pe fata. Asta imi aduce aminte de ceva, isi spuse ca sa-si dea curaj. Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva, pe o baraca, fara un ban in buzunar.

Nu era asa de cald, dar era tot vara. Privi in jurul lui strada pustie, casele cu obloanele trase, cu storurile lasate, parca ar fi fost parasite. Pleaca lumea la bai, isi spuse, maine, poimaine, pleca isi Otilia. Si atunci isi aminti: era la Charlottenburg; se afla, tot ca acum, pe o banca, in soare, dar atunci era nemancat, fara un ban in buzunar. Cand esti tanar si esti artist, le suporti pe toate mai usor, isi spuse.

Se ridica si facu cativa pasi in strada, sa vada daca se zareste tramvaiul. Umblind, parca arsita isi pierdea din vapaie. Se intoarse si, lipindu-se de zidul unei case, isi scoase palaria si incepu sa-si faca vant. La vreo suta de metri in susul strazii era parca o oaza de umbra.

BERTRAND RUSSELL DZIEJE FILOZOFII ZACHODU PDF

La țigănci

I would slip into it as into a fragment of time devoid of duration—without beginning, middle, or end. By this time I knew the world to which the drawing room belonged [ It was during his student years that Eliade met Nae Ionescu , who lectured in Logic , becoming one of his disciples and friends. Finding that the Maharaja of Kassimbazar sponsored European scholars to study in India, Eliade applied and was granted an allowance for four years, which was later doubled by a Romanian scholarship. Before reaching the Indian subcontinent , Eliade also made a brief visit to Egypt.

KOLANCZYK PRAWO RZYMSKIE PDF

Mircea Eliade

.

Related Articles